Ce au inteles romanii din web 2.0

De curand am devenit expert in comunicare online. Pentru mine asta nu a schimbat multe lucruri. Mai ales pentru ca ideile pe care le aveam, erau pre existente. De altfel mi se pare normal ca cineva sa fie format inainte de a fi certificat. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre web 2.0. In special cel romanesc.

Ce am inteles noi din web doizero? Pai am inteles asa: in primul rand ca design-ul trebuie sa arate complet a template luat de pe vreun site de template-uri gratuite. Am invatat ca design-ul este complet irelevant, iar prin design ma refer in special la elemente de design precum butoanele. Butoanele, pentru site-urile web 2.0 romanesti, trebuie sa fie mari mancati-as. Sa le vada utilizatorul. De fapt, butoanele (fiecare) trebuie sa ocupe in medie cam 12.5% din spatiul alocat paginii.

Asta insemnand ca daca ai opt butoane pe o pagina, nu-ti mai ramane spatiu pentru campuri de login spre exemplu. Ceea ce nu poate fi decat un lucru bun. Altfel, nu ar face-o atat de multa lume, nu? Si cu degradeuri. Sau ma rog, gradient, ca sa folosim terminologie de photoshop. Acum, gradientele astea erau la moda prin afara acum vreo cinci ani. Ele functionau cand voiai sa iei ochii clientului, si nu voiai sa vada ca de fapt tu n-aveai nici cea mai vaga idee de estetica. Una-doua, gradient, milionu' de euroi. Sau asa sperau. In fine, trebuie sa fi functionat, ca acum se foloseste pe la noi.



Stiti, cam cum se foloseau schemele de multi level marketing in occident acum 30 de ani? Si acum inca functioneaza la noi (herbalife, avon, zepter, forever products). Asa se folosesc si design-urile.

Ce au mai inteles romanii din web 2.0? Ca layout-ul trebuie sa fie aglomerat. Dar aglomerat, nu gluma. Atat de aglomerat incat din start sa nu intelegi ce-i cu site-ul ala. Si mai ales, inca de pe prima pagina, sa ti se prezinte chestii care nu numai ca nu-ti explica ce cauti tu pe site-ul ala (desi se presupune ca pana la urma fie te prinzi, fie daca revii deja stii despre ce e vorba), dar sunt complet irelevante.



Desigur, unele site-uri, mai micute ce-i drept si un pic mai necunoscute decat ai nostri ca brazii aleg o alternativa mai eleganta ca landing page.



Acum vreo luna am aflat de existenta unui site pe nume FTW.ro. Am intrat pe el, si mi-am zis WTF? Dupa vreo cateva minute m-am prins ca se vrea a fi un soi de site de agregare de link-uri. Dupa care am uitat de el, pana azi, cand mi s-a reamintit.



Dupa care am revenit pe reddit.com, si am rasuflat usurat ca inca mai exista designeri care pun accesibilitatea deasupra design-ului (desi design-ul FTW lasa de dorit. Eu unul nu am nici o tragere de inima sa folosesc un site a carui culoare dominanta este albastrul).



Observati diferenta? E simplu: continut asezat clar, pe o singura coloana, fara mare lucru care sa distraga atentia, si cu elemente functionale distincte.

Inca un lucru invatat? Ca numele site-ului nu trebuie sa spuna absolut nimic despre activitatea sa. Acum, nu zic ca as vrea sa intru pe "www.sitecaretelasasapuitampeniipenet.ro", dar de la asta la un site pe nume... wuwu, zumzi sau chiar si trilulilu (desi ei cel putin sunt stabiliti in top) e cale lunga.

Per total nu am de gand sa critic intreaga sfera web romaneasca, ci doar pe noii veniti. Genul de afaceri tipic romanesti, in care nu se stie ce anume vor sa faca, sau sa spuna, tot ce stiu e ca vor un site cu trafic, si sa iasa bani. Oameni care nu au inteles nimic din web. Intre noi fie vorba, eu nu cred in web 2.0. Ma aflu pe web de foarte multi ani, am asistat la fiecare inovatie si am prins aproape fiecare tehnologie. Ca sa va pun in perspectiva de cat timp sunt pe net, a fost o perioada cand stateam pe net cu un modem de 2400 bps. Adica aveam o rata maxima de transfer de 300 bytes/s. In zilele noastre, la o asemenea viteza ai presupune ca a picat conexiunea, insa pentru mine aceea era viteza maxima. De ce va dau detaliile astea? Pentru ca a presupune ca un proces ce a durat aproape doua decenii s-a intamplat peste noapte, si a-l denumi subit "Web 2.0" este cel putin din punctul meu de vedere un sacrilegiu.

Si revenind la nou veniti voi mai mentiona un lucru: cel mai probabil ei nu au auzit de dotcom bubble si crash-ul ulterior. Dar cu siguranta vor simti in curand (daca nu simt deja) dotcom crash 2.0.

2005. Era aproape iarna

Iar mediul social era cu siguranta diferit. Nu as putea spune ca era "mai bun" sau "mai rau". Pur si simplu era diferit. Stiti, uneori conditiile mai grele ii fac pe oameni sa aiba mai multa speranta. Iar oamenii pe atunci aveau mai multa speranta. Si eu de altfel. Si incredere. La 21 de ani lumea pare ca e a ta, si esti dispus sa crezi ca toate zburatoarele sunt comestibile.

In perioada aia, Radio Guerrilla (pe care acum il ascult tot mai rar) era ceva nou. In perioada in care PSD isi faceau de cap (si acum isi fac dar despre asta in alt post. Si nici nu consider PDL-ul mai breji) iar opozitia era doar de fatada, Radio Guerrilla era un soi de "Europa Libera", pentru romanul de tip nou.

Tot in acea perioada s-au intamplat sa aiba loc alegerile prezidentiale. Erau primele alegeri prezidentiale la care urma sa particip (cu votul, desigur), iar optimismul era inca peste tot in jur. O noua speranta ni se aratase, plina de promisiuni, si sloganuri ce gaghilau in mod placut simtul dreptatii al paturii sociale de mijloc din Romania. Setea de dreptate avea sa fie stinsa. Iar acea speranta era Base. Super Base. Sau cum putea fi citit in mediile oficiale, Traian Basescu. Radio Guerrilla il promova prin toata metodele, iar noi, oitele, o luam de buna.

Si a venit ziua alegerilor. Noaptea aia o petrecusem la prietena mea de atunci (buna Irina) si amandoi eram hotarati: doream dreptate. Tin minte si acum ca era frig afara, pe jos era o pojghita fina de gheata, iar soarele era undeva ascuns dupa nori. Am intrat in sectia de votare, am prezentat actu', am luat buletinul de vot si am intrat in cabina de votare. Amandoi am votat cu super base. La plecare, amandoi eram fericiti, si plini de speranta.

Patru ani mai tarziu ...

Daca la 21 de ani, lumea iti pare a fi la picioare, anii imediat urmatori te invata contrariul. Iti gasesti un job. Poate iti place, poate nu iti place. Incepi sa iei responsabilitati, te muti din casa parintilor, si practic, intr-o perioada destul de scurta de timp ajungi pe propriile picioare. Daca ar fi sa privesc inapoi, habar n-am cand s-au intamplat toate astea. Insa cert e ca patru ani mai tarziu ma aflam in Cluj, unde sunt si astazi de altfel. Dupa cum ziceam la inceput, mediul social era altfel. Intre timp lumea a uitat de promisiunile lui super base. Chiar si super base a uitat de promisiunile lui super base. Sau poate nu a uitat. Poate noaptea nu poate dormi din cauza asta. Dar in mod sigur lucrurile par sa indice contrariul.

CRIZAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA. Sariti, il executa pe super base. Miseii, tradatorii de patrie, cei 322 ... Placid, am stat sa ascult ce se intampla. Cica parlamentul hotarase sa il demita pe Basescu. Iar super base, le-a zis "n-aveti coaie baaaaaaaaa". Iar parlamentul, scurt, din poignet, a demonstrat ca are. In acel moment, super base, vazand ca a imbulinat-o, a apelat la ultima defensiva: poporul. "Sa facem referendum" a zis. Si s-a facut. In momentul in care lucrurile acestea s-au intamplat, deja imi pierdusem increderea in clasa politica aproape de tot. Insa si de data asta am fost la vot.

Daca patru ani mai devreme votasem "DA", acum am fost si am votat "NU". Adica tot cu super base. Desigur, privind acum in urma, a il vota pe basescu de doua ori pare a fi o prostie mai mare decat mi-as fi putut imagina atunci. Insa l-am votat. Motivele mele au fost simple: daca prima oara il votasem pentru ca aveam incredere, acum speram ca macar din motive personale sa decimeze parlamentul si sa se manance intre ei ca niste vipere. Ce s-a intamplat mai departe, stim cu totii: nimic. Absolut nimic. Lucrurile au revenit la situatia normala, si anume cea de "criza", lumea a uitat de referendum si noile promisiuni, iar lucrurile au mers mai departe intr-un stil pur romanesc.


Din tot ce am scris aici pot trage urmatoarele concluzii:

-Un om care l-a votat pe basescu de doua ori, nu ar trebui sa aiba dreptul sa-i critice pe americani ca l-au votat pe Bush de doua ori. Dar o fac oricum.

-Situatia de "criza" ar trebui trecuta ca situatie permanenta in constitutia romanicai.

-Dupa tot circul care s-a intamplat acum un an, voi chiar credeti ca mai trebuie sa cereti populatiei sa dea doi bani pe voi pentru circul pe care-l faceti acum ?

-Romania a avut de ales in ultima perioada intre o haita de hoti (PSD) si o sleahta de imbecili incompetenti (PDL). Nici o cale de mijloc, nici o alta alternativa.


Pe basescu nu l-as cataloga ca fiind rau intentionat. Pare autentic bine intentionat. E un om simplu, dintr-o bucata, asa cum da bine la poporul nestiutor in ale politicii. Basescu poate chiar a avut intentii bune, insa la final, s-a dovedit la fel de util ca o laba facuta unui falus din lemn. Asa ca domnule basescu, imi rezerv dreptul, pentru ca te-am votat de doua ori la rand, sa iti transmit acum cu tot respectul si toata caldura sufleteasca de care poate da dovada un cetatean cu drept de vot: Auzi ba? Mai da-te-n pula mea.

Azi m-am simtit ca intr-o comedie bufa.

Asteptam la bancul de probe sa ne dea garantia. Un raft lung caruia nu-i mai vedeai capatul, cu dosare tipizate, iar la un birou, angajatului ce se ocupa de garantii i se explica de catre client cum sa puna la loc placa de intins parul in ambalaj. Din spatele nostru apare un angajat al serviciului de paza, cu burta, un lant agatat de curea ce ducea in buzunar si un telefon din care rasuna CC Catch. Angajatul de la garantii il roaga pe client sa ii tina de ambalaj, iar paznicul se aseaza langa, porneste un DVD player si pune pe masa un CD cu Modern Talking.


Brusc, m-am simtit ca intr-o comedie absurda si m-a umflat rasul.

...

Utilizatorii versiunilor tot mai noi de Acrobat Reader s-ar putea sa nu fie de acord cu ultima afirmatie.

Imboldu' creativ

Scuze

Pentru ca e chic si la moda, o sa aduc subiectul homosexualitatii in discutie. O discutie scurta de altfel.

Citeam un articol despre Alan Turing. Daca stiti cine a fost Alan Turing, bravo. Daca nu stiti si veti da un search pe google din curiozitate, bravo din nou. Daca nu stiti cine a fost, nu va intereseaza dar stiti si in somn toti jucatorii de la steaua, mars la cacat. Ca Alan Turing a fost homosexual stiam. Ca a fost persecutat de guvernul vremurilor nu. Ca asta l-a impins la sinucidere ... nici asta nu stiam. Dar acum stiu.

Nu despre Turing era vorba insa, ci despre fostul meu vecin. Vecin care probabil inca sta la scara A, in acelasi bloc cu ai mei. Nu i-am cunoscut niciodata numele. Cel mai probabil majoritatea vecinilor nu i-a cunoscut numele. Dar se stia despre el ca este homosexual. Habar n-am de unde a venit ideea, cert e ca noua, copiilor, toti parintii ne spuneau "sa nu vorbesti cu nenea ala". Lucru ce ma face sa ma gandesc la cat de putin se cunostea despre sex in perioada aia. Nu stiu daca am avut vreodata vreun soi de homofobie autentica, sau chiar si implantata, insa cert e ca nu vorbeam cu "nenea ala". Dar cu totii (copiii) chicoteam cand il vedeam. Probabil nici macar nu stiam de ce chicotim exact, cu atat mai mult ce inseamna homosexualitatea. Parintii nostri insa credeau ca stiu. Probabil stiau ca homosexual=pedofil, si asta era suficient pentru a marginaliza un om. Nu am stiut niciodata nici cu ce se ocupa. Si de asemenea, probabil ca majoritatea nu stiau. Nu conta. Dar pot spune ca parea o persoana cu care sa poti purta o discutie interesanta. Nu stiu in ce masura era afectat de eticheta asta, cel putin eu nu cred ca as fi. Sunt mult prea antisocial ca sa ma intereseze etichetele unor oameni cu care nu as vrea sa am de-a face.

Mi-am amintit de el pentru ca o prietena mi-a aratat mai demult niste poze facute in parc. In una din ele se afla si "omul negru" (imi dau seama ca asta e alt stereotip generat de ignoranta vremurilor). Avea un copil in spate.

Imi cer scuze, in numele meu.

A murit maical

Da, stiu, tarziu. Mi-a placut, dar nu o sa incep acum sa plang. Ca nah, mi-a placut, dar nu mi-a marcat copilaria. Nu cat altcineva cel putin. Dar trebuie sa-i multumesc oricum. Acum multi ani am fost internat vreo doua saptamani pentru niste analize si alte treburi la spitalul Elias (mie mi s-au parut a fi ani de zile, dar asta e alta treaba). Iar pe vrema aia se purta comertul cu casete copiate. Iar unul din cei ce erau internati acolo avea o caseta cu MJ si casetofon cu inregistrare. Ce mai, era boier. Iar la un moment dat spiritul meu de turma m-a indemnat sa vreau si eu o copie. Zis si facut: imi folosesc una din fisele de 10 lei (le mai tineti minte ? cam ca astea de 10 bani de acum) pe telefonul public (pfuai, mai sa-mi dea o lacrima de nostalgie) si le zic alor mei sa imi aduca o caseta goala de acasa si niste bani (ca orice alt sortiment de branza, casetele piratate erau pe bani). Dar in ziua in care trebuia sa imi ridic caseta mult ravnita, intregul culoar a fost lovit de o tragedie (ce in ochii nostri o echivala pe cea a mortii regelui lu' pop): s-a furat caseta cu regele.

Ochisorii mei umezi nu puteau suporta atata drama, dar din fericire o alta fata internata acolo avea si ea o combina audio. Si pe langa asta, mai avea ea si niste casete cu Queen. Si ca bonus, mi-a facut o copie gratis pe caseta pe care intentionam sa o sacrific regelui. Si ca si mai bonus, pentru ca eu aveam o caseta de 90 de minute (da da, mai tineti minte ? 60 min, 90 min ... ), a facut special pentru mine o compilatie de pe cele doua volume Greatest Hits. Parca simt si acum senzatia de am avut-o cand am ascultat Headlong pentru prima data. Asa ca majestate, iti sunt recunoscator oricum. Din cauza regelui, am descoperit-o pe regina.

Ah, si ca o paranteza, am plans cand a murit Pittis.